Ești dulce, lume!
Când mă lupt cu dulceața plăcerii tale.
Mă simt ca un naufragiat însingurat pe mare.
Când ies din tine mă întâlnesc pe mine
Îmi caut eul meu, acolo mă așteaptă Dumnezeu.
Mi-așa de greu să fug din tine
Să mă refugiez în mine
Tu ești continuă chemare
Culori și lucruri mereu promițătoare
Tu ești continuă chemare
Iar eu continuă strigare, spre mine,
În tine cred că mi-e bine,
Dar, de fapt, îmi curge timp trecut în vene.
Cum să fug din tine
Mi-e tare, tare greu
Când îmi ești în toate simțurile
Mă adulmeci mereu.
Îmi ești în ochi, în urechi, în gust,
În pipăit
Cu toate ale tale m-ai ademenit.
Cum să mă mai găsesc pe mine
Cum să mă găsesc cu eul meu, cu al meu Dumnezeu?!
Când ești zgomot continuu, fundal neoprit
Îmi hrănești atâtea dorințe greu de stăvilit.
Ești dulce lume, mi-e bine-n tine acum
Dar cum mi-o fi mâine?
Când n-o mai rămâne nimic din EU
AM SĂ FIU ȘI EU un zgomot de fundal,
Și nu torță aprinsă neîntinată.
Și-am să mă-ntorc spre mine rușinată.
Sunt tu, lume, am uitat să fiu eu
Să găsesc drumul spre mine
Mi-e din ce în ce mai greu.