În cine să cred și unde să mă uit?
Să-mi îndrept privirea în viitor sau în trecut
Să-mi neg trecutul spre un viitor absent,
Sau să le-accept pe amândouă într-un incontestabil prezent?
Unde să mă uit când în jur e război?
Spre cine să privesc când mi-e sufletul așa greoi?
Atâta ură și furie se cerne peste inimi goale,
Astăzi ne oblojim sufletele și le ținem în poale.
Unde să mă uit, când ochi-mi fug speriați,
Când mă uit la fratele meu, dar nu știu dacă mai suntem frați?
Când în mine-mi șade tremurândă libertatea ce-o aveam,
Când mi-e frică să scot un cuvânt că sunt pus la pământ de neam.
Ce frică mai am de război când este război între noi?
Ne-am cuprins unii pe alții si-acum ne cerem cuprinderea-napoi.
Când sunt străin în pământ adoptiv demult,
Astăzi mai străin mă simt între ai mei din al meu pământ.
Unde să-mi arunc vorbele sau mai bine să le țin?
M-ar linșa drepții, m-ar închide pe o sticlă de venin.
Căci astăzi închisoarea nu mai e a lumii pătate,
Ci e dată răsplată lumii neîngenuncheate.
De ce și când am încetat să ne iubim,
În sufletele noastre și-n pace să ne găsim,
În libertăți si diversitate să ne acceptăm,
Și chiar și-n dezacorduri să ne-mbrătișăm?
Unde să mă uit, pe cine să iubesc?
Și în iubirea aceasta de cin’ să mă păzesc?
Când am uitat cu totul să ne mai iubim,
Și chiar și-n diferențe să ne întâlnim.
Am uitat să facem hora, să ne strângem de mâini,
Într-o singură strigare și suflare, de români.
Andreea R. Crainic