De ce, Doamne, ai ales ca atunci când m-am născut să Te văd pe chipul mamei mele?
Să licărești pe peretele dormitorului nostru și să-mi văd chipul reflectat în icoanele Tale?
Ce am eu să Te știu de când m-am născut, când unii încă Te mai caută și mult mai multă slavă Ți-ar da când vor simți că Te-au găsit?
Ce am eu, nevrednica, să Te fi ascultat în glas de preoți, pe note psaltice, din fragedă pruncie?
Ce-ai găsit în mine încât să-mi petrec veri printre siluete cu sutană, să pășesc prin pustiu spre oameni îmbunătățiți încă din fragedă copilărie?
De ce, Doamne, m-ai ales pe mine, când eu nu-Ți dau nimic decât sufletul meu căldișor, rareori fierbinte după Tine?
Ce-am făcut eu să cresc văzând în curtea casei silueta unui călugăr spunându-mi „nepoată”? Sau să aud povești despre bunici care, ca să Te grăiască pe Tine, au bătut din poartă în poartă?
Ce am eu, Doamne, căci mi-ai dat atâtea, iar eu nimic nu Ți-am întors. Ce am eu să mi Te faci aflat, când alții, ca să Te afle, mută munții cu vârfurile în jos? Sau, dacă Te află, sunt fierbinți ca aurul lămurit în foc.
Din șapte miliarde de oameni de pe planeta albastră, abia trei sute de milioane Te-au aflat. Și totuși, de ce eu mă număr printre aceștia?
Eu Te-am găsit când am deschis prima dată ochii în lumea asta. Ai venit la mine prin toate simțurile, Te-am trăit prin mirosuri, prin vedere, prin auziri înălțătoare. Eu Te-am găsit încă din pântecele mamei mele, iar mama prin ochii albaștri ai bunicului meu. Bunicul, prin viul exemplu al tatălui său.
Ai vrut să ajungi la mine, dar eu, păcătoasa, ce-am făcut să Te merit în aflarea mea?
Sunt atâția care Te caută o viață, Te găsesc la ultima suflare sau pleacă neaflându-Te deloc. Dar eu Te-am respirat din prima viețuire și acum mă chinui să mă statornicesc în Tine.
De ce mă iubești atâta, când eu n-am atâta fierbințeală în iubirea pentru Tine?
De ce, Doamne, eu? Ce-am făcut eu să Te găsesc? Câte faci Tu să mă ții aproape!
Când în Tine, pentru totdeauna, o să mă statornicesc?
Îți mulțumesc că Te-am aflat. Rogu-Te, rabdă-mi nestatornicia și așteaptă-mă, căci eu m-am născut să Te știu, dar mă chinui să Te păstrez. Veșnicia fără Tine n-aș vrea să o trăiesc.
Sunt între cei trei sute de milioane care Te-au aflat, doar că eu, înainte să respir, Te-am respirat.
Prin mama.
Mulțumescu-Ți, Doamne!