Mamele slabe de îngeri sunt acele mame a căror inimă nu rezistă distanței și aleg să rămână acasă lângă puii lor. Ele sunt considerate leneșe sau irosite. Au studiat degeaba, prea puțin mai este de capul lor, doar atâta fac?
Mamele slabe de îngeri sunt însă și acele mame care merg la muncă, dar au inima acasă. Dorul, grija, vinovăția nu le lasă. Acele mame care ar sta lângă puii lor, dar, peste dor și grijă, se-așează stăpână părerea celorlalți, care întotdeauna știu mai mult și mai bine. Sau la poalele dorului lor de așează grija zilei de mâine.
Mamele slabe de îngeri sunt acele mame care, între taskuri la muncă, mai șterg o lacrimă de dor și grijă, și care, înainte să plece spre casă, dau cu un șut de cofeină ca să își primească copiii în odihna pe care o merită.
Mamele slabe de îngeri sunt acele mame care stau și veghează prea mult lângă patul puiului cu febră, dar și acelea care nu pot să stea – durerea le îmbracă prea gros sau prea subțire.
Mamele slabe de îngeri sunt acelea care nu stau deloc la masă, ca să le dea copiilor lor să mănânce – ele se satură cu îndestularea trupușoarelor de la masa lor. Sunt acelea care răsfață peste măsură, pentru că mamele trebuie să „se îngrijească și de ele” și să își educe copiii în disciplină.
Dar tot slabe de îngeri sunt și acelea care stau așezate și mestecă „nepăsătoare” din farfuria așezată pe masă pentru ele. Aceste mame, din iubirea lor egoistă, nu știu să stea în jertfa mult așteptată.
Acestea sunt mamele slabe de îngeri. Pentru că, oricum ar fi ele, întotdeauna peisajul vieții exterior știe mult mai bine cum ar trebui să fie.
Aceste mame sunt binecuvântate de aceste aripi de îngeri slabi, cu care să își acopere din când în când rana din străfunduri, pentru că, pentru marea societate „modernă”, nu sunt niciodată destul. Orice alegere ar face.
Sunt mereu acele mame slabe de îngeri, care șed în mijlocul celor care au opinii. Sunt mereu gata să-și primească muștruluiala bine meritată.
Binecuvântate sunt însă de câte un trupușor mic, care vine și le ridică aripile în locul lor.
Acolo, mamele văd. Acolo, ele își desprind etichetele aruncate peste ele și își văd în continuare de crescut OAMENI.
Pentru că pentru lume, oricâte forțe ar uni să crească ele oameni și să fie “perfecte” vor fi mereu acele mame SLABE DE ÎNGERI.
Dar pentru copiii lor ele rămân veșnic statuile preferate la poalele cărora să adoarmă în siguranță.
Andreea R. Crainic