Se făcea că erau mii și mii
Ascunși într-o bombă atomică,
Erau pregătiți să cadă primii
Dintr-un avion cu muzică ritmică.
Pentru un asemenea eveniment, se pare,
Unii ar prefera muzică simfonică,
Sau un jazz cu o chitară infinită oare?
dar bomba atomică cu oameni părea afonică.
Lumea arăta ca războaie goale de hârtie:
Trecătoare, ca o apă minerală de ploaie.
Oamenii din bomba atomică aşteptau
ca-ntr-un cal troian în piele de oaie.
Se făcea că pacea nu mai avea răbdare
Pe cerul plouat de ură și invidie,
pentru ei nu mai erau secunde în zadar în zare,
Doar pe-o pajiște goală mai respira cosmic o păpădie.