Drumul înapoi spre casă
Prafuit de o așteptare îndelungată,
Pe cărare se întâlnesc oameni de altădată,
Care nu cunosc telefoane, interneturi,
Care își dau „bună ziua” pe podețuri.
Drumul înapoi spre casă e despre inima descuiată
Zbori, nu mai sta, zbori acasă, inimă neînfricată!
De unde scriu, timpul e binar,
Are coduri criptate, inimi cifrate,
Vecinii se aud prin tavan cum se pierd în pahar.
Of, străinătate, tu n-ai decât cărări separate,
Ne-ai răcit inimile cu ale tale străzi spălate.
Dă-mi, Doamne, drumul spre casă,
La necivilizația Occidentului vreau,
Acolo unde-s cărări între oameni să stau
Cât se va mai putea.
Străinătate, tu, aruncă-mă pe podea,
Să mă scurg ca vântul, să mă preling pe geamuri,
Ascunde-mă printre a vieții-mi rânduri,
Du-mă înapoi la origini, la gutui și copii
Drumul spre casă fie-mi tihnă-n gânduri.
Andrei Crainic