Copilul cu cârlionţii de aur
se uita pe fereastra aburită
De ce afara plouă? El vrea o zi însorită
Asta își dorește copilul cu cârlionţii de aur.
El poate fi, ba fericiri întruchipate,
ba furtuni și vuiete, deopotrivă, într-un minut
copilul cu cârlionţii de aur pe toate le poate
pe LUNĂ poate ajunge, căci e ASTRONAUT.
Copilul cu cârlionţii de aur este frumos, deștept
de sub cârlionţii auriţi mereu te aștepți
să nască o întrebare deloc întâmplătoare
de ce luna e SEMILUNĂ și nu este mare? De ce soarele este SOARE?
Copilul cu cârlionţii auriţi de dragoste și fericire
imită cuvinte cu corpu-i dulce zâmbitor,
expresiv precum un bătrân actor
copilăria-i toată, în ochiii lui, fluture sclipire.
Andrei Crainic