Într-o noapte de vis ai apărut din lumină,
nu, nu a fost ceva orbitor,
tu ai intrat în străfundul meu ca o lacrimă
cu un zâmbet ce și acum e cutremurător.
În oasele mele acea noapte încă vibrează
tu ai făcut din viața mea un vis
ca-n noaptea-n care răul am învins:
Văd cum dau târcoale încă dimprejur
cum nu se astâmpără cei ce cu sulița au străpuns!
Dar dragostea este ceea ce în zadar n-o pot învinge
nici peste mii de ani.
Vom dăinui, noi vom fi uitați. Oh, da!
Noaptea de vis a fost reală,
tu-mi ești alături prin furtuni, ploi
ești cu mine în lumea goală,
ne ținem de mână la greu înconjurați de noroi.
Ne îmbrățișăm la bucurii și-i mulțumim lui Dumnezeu
pentru TOTUL nostru care ne-a adus aici,
în acest punct al vieții,
în care ne ținem împreună, unul pe celălalt, ca într-o lună plină
ca o poezie fără sfârșit, fără rimă.
Andrei Crainic