Dacă n-aș avea limite fizice veșnic te-aș purta în brațele mele,
Fără să mă satur, până te saturi tu și vrei să cobori din ele.
Dacă n-aș fi fragilă, aș vrea sa fiu un izvor nesecat de energie.
Atunci când tu nu mai ai putere să fiu acolo să curg pentru tine cu bucurie.
Dacă aș putea ți-aș da aripi la fiecare cădere,
Atunci când ești aproape de prăbușire să poți să dai din ele.
Te-aș ține în palma mea atunci când te faci mic și stingher.
De aș putea aș vrea să fiu pentru tine și rază, și cer.
Dar sunt doar o mamă umană cu limite și neputințe,
Și-mi bat puternic în piept iubiri nesfârșite și dorințe
De a te proteja și a te ține mereu în brațele mele,
Chiar și un infinit de zile, atât cât tu ai dori sa stai în ele.
Dar sunt aici să te țin în brațe cât vrei tu și încă un infinit,
Să fiu izvorul tău ce nu seacă niciodată, să curg iubire la nesfârșit.
Sunt mama ta umană, cu brațe deschise și privirea spre cer,
Tu fii copilul meu veșnic, ia-ți aripile și zboară nestingher.
Andreea R. Crainic
Unica !