Mami, vrei să îți spun ceva?
Eu cred că pot să număr infinitul. Uite, îmi spune ridicându-se în fund.
Infinit unu, infinit doi…infinit-nouă. Cred că aici se termină.
Dragul meu, Nectarie. Numai tu puteai să inventezi un nou timp și să-i mai dai infinitului UNU, să-l faci infinit-unu.
Ba chiar ai ajuns până la infinit-nouă.
Pentru tine acest infinit, care pare atât de departe, este prezentul. Tu n-ai timp, ai ACUM. Și din acest ACUM faci infinit unu.
Am descoperit astăzi că acest timp inventat de tine pentru mine se traduce în timpul în care te trăiesc cu adevărat. Infinit-unu este timpul în care îmi așez gândurile doar în prezentul cu tine. Atunci se întâmplă ceva cu clipa și se înveșnicește, cum spune Simona Ciobanul aici.
Pentru tine INFINIT UNU este când eu mă dezbrac de toate rolurile și rămân cu cel mai simplu și complex: cel de mamă. Acolo, tu mai pui infinitului câteva procente. De fapt tu îl numeri în timpul nostru împreună.
Astăzi să ajungi la infinit-nouă a fost cel mai frumos compliment pe care l-am primit ca mamă. Zilele acestea au fost tihnă, am fost în ACUM-ul tău și tu m-ai premiat cu un nou timp.
Uneori te superi doar ca să mă adun din traiectoriile mele mentale, să te privesc. Uneori doar de atât ai nevoie să mai pui un UNU infinitului. Dar deseori eu îl las să se termine, mă împrăști și pun margini universului tău. Ratez excelența UNULUI tău când mă las absorbită de lucruri care mă fac să uit că timpul cu tine este un infinit viu și nu un șir de clipe trecute.
Nu pot să mai pun zilei ore și timpul se scurge repede ca într-o clepsidră goală, dar tu astăzi ai pus infinitului încă puțin. Și-am curs împreună, atât de simplu și lin.
Astăzi, am prins gândurile și le-am izolat, le-am așezat cu tine pe covorul de joacă, le-am pus să mănânce picior de băiețel, apoi să deseneze un soare și un câine roz. Le-am pus să te contempleze în timp ce săreai pe un pat improvizat împreună cu Serafim. Apoi, pur și simplu, le-am pus într-o îmbrățișare cu tine.
Iar seara tu ai dat verdictul! Ai inventat un nou timp al nostru, pentru că timpul cu mine, pentru tine, e infinitul tău unu în care putem dăinui fără opreliște.
Nu mai pot pune ore timpului nostru, dar îmi dau seama că în tot acest infinit de secunde am să aleg doar unele. Acelea în care te trăiesc pe deplin.
Aș scrie odă pentru timpul tău nou, dar nu-mi rămâne decât să mă adun în momentele cu tine, căci în ele o să găsim împreună un INFINIT UNU.
Andreea R.Crainic