Când îți e greu, ia-l de mâna pe Dumnezeu
Lasă-l sa care greul cu Tine
El ia asupra lui tot ce tu nu poți duce
El cară pentru tine, când tu ești la RĂSCRUCE.
Când îți e greu, ridică ochii tăi din pământ?
Nu încerca să-ți gasesti glasul, nici cuvânt
Ia-l de mâna pe Dumnezeu, cu El poartă povara ta,
El o va duce pe toată, nu-ți va mai părea așa grea.
Când îți e greu, ridică-te din praful de mâhnire,
Trăiește-ți tristețea, las-o să se așeze în a sa fire,
Dar ridică ochii tăi, privește-l pe Dumnezeu,
El odihnește, alină, revarsă binele peste orice RĂU.
Când îți e greu spune, Doamne ție mă predau,
Acum aș vrea să primesc alinare, n-am nimic să DAU,
Din nimicul tău, în rugăciune ai să biruiești,
N-o să dispară durerea, dar furtuna din tine o stăvilești.
Când îți e greu, ce-ți mai rămâne de făcut?
Parcă în suferință nu mai ești om, ci o grămadă de lut,
Dar Dumnezeu peste tine, grămadă de lut, va sufla cu iubire,
Te va înălța la cea mai neprețuită fire.
Când îți e greu, ce nu poți duce tu, poate Dumnezeu să care,
Pune în poala LUI tristețea ta, crește-n a ta încercare,
Cu El pe cale și tristețea se așează neasemuit,
Devi aur lămurit în foc, omul bun, desăvârșit
Andreea R. Crainic