Muncă. Stop.
Schimb viteza. Ajung în întârziere.
Mă prefac că accidente, trafic, apocalipsă.
Toți surâd, nu mă cred că va să vină. avere,
Unii o au, alții o caută toată viața.
Stop, muncă!
Copiii nu vor niciodată să doarmă,
Vor lapte cu paiul, fierbinte. Am pus-o în ramă
Copilăria mea trecută. Acum trăiește
Prin pașii lor. Pentru alte generații.
Semaforul e roșu, stop.
Ce damă ușoară e viața: este? Tre’ să dăm tot,
Să fim productivi, altfel stop joc.
Punctualitate este de dorit,
Stăpânul nu-i de găsit,
E plecat cu avionul privat prin lume,
Dar s-a pierdut la golf, printre bogați cu glume
Despre un Dumnezeu sărac și jefuit,
Cum că Hristos ar fi fost și el capitalist.
Semafor verde, pot să trec, nimeni nu vine,
Stau atent la gândul cel păcătos,
Apoi trece o mașină cu numere străine.
Ciolanul e fără politic corect, fără os,
Fără identitate, de fapt este fluid și genuin,
Liber spre neant, depinde de unde-l privim.
Stop. Muncă. Producem ore în șir,
Fără oprire ne pierdem fără un fir.
Logic ar fi să stăm la țară,
Să câștigăm răsărituri de vară
Și pâine în cuptor, bătută cu iubire,
Care au plecat cândva spre nemurire.
Copiii nu mai adorm, vor la viață
Și la mai multă joacă, pe secundă trăire,
Căci viața este o pâine mare de dulceață
Pentru ei. Pentru noi s-a terminat răbdarea,
Când se lasă seara, la oraș vine epuizarea
Și nu mai trăim, vrem să dormim,
Ca mai apoi mâine să murim,
Sau la noapte, cine știe, ceasul tragic e o loterie,
Dar facem planuri, planuri pline de măreție
Pentru anii viitori pe care îi vom trăi, fiți siguri,
La toamnă iar vom scoate vinul din struguri,
Ne vom văita că s-a scumpit gazul, curentul
Și apa caldă, totul se plătește, la oraș cimentul
Ne-a îndepărtat de pământul ce ne face,
Călcăm trotuare, dormim ca pe ace,
Când vecinii de sus se ceartă în război,
Dacă moare unul, murim amândoi,
Pentru unii care au hotărât soarta nemiloasă,
Nevrând pacea, aruncând punga pe masă,
Iar noi perindăm nomazi prin lumea mare,
Salteaua e rece, aici peste hotare,
Muncim, trăim ca să murim fără asigurare…
Dar poate mâine o fi mai bine… acolo, pe cărare.
Andrei Crainic