Doamne, îți mulțumesc pentru culorile
care pleacă ușor,
Pentru că zilele scurte care lasă loc nopților lungi,
Ca să ne putem odihni trupurile obosite.
Pentru frunza care se pleacă încet.
Pentru ploile care pregătesc pământul de frig,
Pentru cât de frumos pictezi renunțările,
Pentru începuturile cu brumă
Pentru aburii din ceaiul serii.
Mulțumes pentru fiecare clipă în care m-ai învățat
Că și ceața are rostul ei
Pentru vântul care poartă cu el,
Ce nu ne este de folos.
Pentru cârdurile de păsări care mă învață,
Că reîntorcerile sunt tot ACASĂ
Iar Acasă e unde sunt
Cei dragi.
Învață-mă și pe mine
Să mă aștern frumos,
Ca frunza,
Fără teamă.
Andreea R. Crainic