S-a rupt hora unirii din întreagă lume care îi ține legați pe români. Pe alocuri, mulți și-au dat drumul la mâini să mai caftească vreo unul care joacă diferit sau mai greșește pașii.
S-a rupt firul roșu care leagă România și în afara granițelor sale. E la pământ. Nu mai are împământarea lui ÎMPREUNĂ.
Din când în când în horă se mai ridică cei loviți să o mai ducă puțin, dar cad istoviți sub corvoada etichetelor. S-au lipit atâtea de ei încât nu li se mai vede nici chipul, sunt gârboviți de disprețul semenilor.
S-a uitat și jocul acela comun, și pașii. S-au făcut mici hore și fiecare dansează pe alta muzică. Unii pe cea tradițională, alții pe cea modernă, încât când se întâlnesc muzicile iese un remix asurzitor și greu de jucat. Unii nici nu îl înțeleg si se retrag spectatori în culise.
Distanțele s-au mărit, mările și munții sunt acum greu de trecut, pentru că nu mai cântă DOINA care răsuna peste munți și kilometrii.
S-a rupt hora unirii și a surzit doina românilor de pretutindeni. I-a luat locul gâlceava și privirile piezișe gata să te condamne la orice recuplare cu jocul romanesc.
S-o rupt hora de multe ori și tot de atâtea ori s-a refăcut. Pentru că genialitatea neamului nostru stă în puterea de a se ridica și de a o lua de unde a rămas, și nu de la început.
Se va reface hora românilor de pe întreagă planetă albastră peste care se-așterne un fir roșu unit de DOR și DOINĂ.
Și de Dumnezeu.
Hora românilor noștri pare astăzi destrămată, dar mâine va îmbrățisa planeta albastră printr-un tricolor uman. Căci peste orice suflare românească a trecut multă suferință, dar tot atâta putere de a face mici Românii peste tot în lume. Hora românilor se reîntregește într-un mâine mai bun, căci astăzi își odihnește brațele obosite.
Andreea R. Crainic