Se-mparte iar țara în două
Se-așterne peste ea cu rouă,
Se-aruncă ploaie de dispreț
Ne dezbinăm, dar cu ce preț?
Ne este frică să vorbim,
De teamă ca să nu greșim,
Și îi privim cu suspiciune
Pe cei ce-nalță rugăciune.
Sau îi privim cu ură mare
Pe cei ce-anunță o schimbare.
Ne speriem de libertate
Și ne-îndoim chiar și de fapte.
Dar hai să ne-adunăm în noi
Să-aducem pacea înapoi
Și-orice credințe de avem
În acceptare să veghem.
Să ne unim în diferențe,
Iubirea n-are multe fețe.
Să ne iubim în acceptare
Să fim ROMÂNI sub orice SOARE.
Andreea R. Crainic
One Comment