De când ne-am întors acasă s-a făcut de-acum un an și sufletul așterne, puțin de tot, câteva gânduri despre acest an petrecut acasă.
De când ne-am întors acasă, viața curge mai firesc
Nu ne-am construit palate, nici vreun trai împărătesc,
Ne-am găsit însă lumina și rodim cu un alt rost
Ne cuprinde rădăcina făr să-ntrebe unde-am fost.
De când ne-am întors acasă și părinți-s mai bogați
Nu în faimă, nici în bani, dar nu-s de dor îngreunați.
Parcă păru-n capul lor le albește mult mai greu,
Nu-s loviți de stele albe, ce-i împovărau mereu.
De când ne-am întors acasă în simțire-am
înflorit,
Tot ce am găsit în cale am trăit și-am mirosit
Am pus țării haină nouă, am văzut-o altfel noi
Și-am gustat din hrana vieții, hrănitoare și de soi.
De când ne-am întors acasă ni-s feciorii mai zglobii
Iarba e covorul lor, bunicii li-s bucurii
Pașii lor perindă-adesea prin apusuri și natură
Acasă le prinde bine, în obrajii au pus căldură
În sfârșit, întorși acasă, în pământul nostru bun,
Ne-am înavuțit cu totul pe al întoarcerii drum
Nu rătăcim să prindem aripi și nu este de mirare
Căci, în tot acest puțin, am găsit rost și-așezare.
Andreea R. Crainic