Vă spun drept. Nu mi-am găsit locul!
Jurnalul acesta de emigrant e de fapt lupta mea de a accepta și așeza o nouă existență care, de fapt, este veche. Mă învârt ca un papagal în colivie.
Când mi-e bine și-mi zic gata, poate că e menit să stau aici. Mi-am găsit menirea cumva. Nevoia de a fi utilă. Mereu am simțit acesta nevoie de a fi utilă pentru ceilalți. Dar, când urc o treaptă mai trainică și văd un peisaj cât de cât promițător, hop!
Mintea mă trece înapoi.
Viața de emigrant e când aici, când acasă, când acasă, când aici. Trăiesc românește în pământ străin.
Străinătatea mușcă uneori, alteori mângâie. De cele mai multe ori însingurează. De alte multe ori te înconjoară și te cuprinde cu brațe de ALȚI ROMÂNI. Te pansează și mai trece o vreme!
Străinătatea doare. Nu e blândă deloc. Te obligă să pui în agendă, încă odată, sensul vieții tale.
Te răvășește și te revigorează, în același timp.
Străinătatea este despre lacrimi de dor și îmbrățișări. Este despre Vaiii ce dor mi-a fost, dar este și despre porți închise când te întorci să-i vezi pe cei dragi! Nu toți își mai deschid porțile să te primească.
Unii s-au dus, de tot! Pe alții i-am pierdut!!! Și nu neapărat fizic.
Străinătatea este și despre pierderi. Distanța își semnalează clar granița sufletească, în unele cazuri. În altele o desființează.
Străinătatea este și despre a fost odată, nu mai este.
Și totuși de ce am ajuns aici? Acasă nu-i un loc, nu? Așa scriam într-un articol. Vreau și eu să cunosc românul care trăiește străinătatea ca pe un ACASĂ.
Poate sunt eu defectă! Poate sunt eu ciudată. E despre îmi vine să plec, dar și despre ce bine că stau! Niciodată nu o să mă împac cu ea. Cu străinătatea! Dar nici cu întoarcerea. E iremediabil, orice variantă aleg sunt condamnată să mă gândesc cum era dacă o alegeam pe cealaltă.
Străinătatea mușcă din mine. Și eu din ea. Ne mușcăm una pe alta.
Fug să-mi pup pământul vara asta. Îmi vine să stau, de tot. Îmi vine să plec, de tot.
Cert este că mereu mă întorc la ACASĂ al meu uman, care mă ține.
AI MEI!
Străinătatea este o stare!
Andreea R. Crainic